În ședința de lucru a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului din data de 12 octombrie a.c., întrunire care a avut loc la Deva, s-a decis ca cinci schituri transilvănene să fie ridicate la rangul de mănăstire, patru dintre acestea aflându-se în Arhiepiscopia Alba Iuliei.
În ședința de lucru a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului din data de 12 octombrie a.c., întrunire care a avut loc la Deva, s-a decis ca cinci schituri transilvănene să fie ridicate la rangul de mănăstire, patru dintre acestea aflându-se în Arhiepiscopia Alba Iuliei. Astfel, Schitul „Hristos Pantocrator” din Alba Iulia devine „Mănăstirea Ortodoxă Hristos Pantocrator”. Vatra monahală este situată pe hotarul de vest al municipiului Alba Iulia, într-o frumoasă zonă rezidențială, aflată la liziera pădurii de la poalele unei coline a Munților Metaliferi. Istoria așezământului este legată de numele celui de-al doilea episcop al Armatei, Ioan Stroia, din inițiativa căruia, în anul 1937, a fost înființat Schitul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.
Odată cu instaurarea regimului comunist și desființarea Episcopiei Armatei, în anul 1948, aici au viețuit episcopii Policarp Morușcă al Americii și Veniamin Nistor al Caransebeșului. Ansamblul monahal este construit în formă de cetate semideschisă, având în mijloc două frumoase locașuri de rugăciune: biserica mică „Sfântul Lazăr” și biserica mare „Sfântul Mare Mucenic Mina”. La inițiativa Părintelui Arhiepiscop Irineu, în urma unor ample lucrări, aici au s-a construit: Cripta Ierarhilor, Căminul bisericesc Peregrinus și Centrul cultural-misionar.
De asemenea, Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Livezile devine „Mănăstirea Ortodoxă Sfântul Ioan Botezătorul”. Situată la 10 km de municipiul Aiud, a fost înființată după anul 1990, ca urmare a dorinței și a credinței jertfelnice manifestate de către binecredinciosul Petru Irimie din localitatea Livezile. Biserica acestui așezământ a fost ridicată din lemn, piatra de temelie fiind așezată în anul 1996. Locașul de închinare a primit haina picturii între anii 1998-1999, lucrarea fiind realizată în tehnica tempera de către pictorul George Dăscălescu. Biserica a fost târnosită la data de 13 august 2000, în prezența a numeroși credincioși din împrejurimi.
Schitul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” de la Subpiatră devine „Mănăstirea Ortodoxă Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Pe vatra unui vechi aşezământ mănăstiresc, în anul 1991 avea să fie reînfiinţat Schitul Subpiatră. Cătunul Subpiatră sau Ocnăşeşti e posibil să aibă aceeaşi vechime ca şi satul Sălciua de Jos, adică aproximativ şase sute de ani. Biserica de lemn a schitului, declarată monument istoric, a fost edificată în anul 1797. Acest lucru se poate constata din inscripţia cu cifre chirilice şi româneşti care sunt încrustate deasupra uşii de la intrare. Potrivit tradiţiei, biserica de lemn actuală a fost zidită pe locul unei biserici mai vechi, numită schitul Maicii Domnului. Viaţa monahală a început să se recontureze în acest loc după 1991. S-a început construirea unei noi biserici şi construirea de chilii.
De asemenea, Schitul „Înălțarea Sfintei Cruci” de la Aiud devine „Mănăstirea Ortodoxă Înălțarea Sfintei Cruci”. La Aiud, loc de întemnițare și exterminare, comuniștii au îngropat, în cimitirul denumit de localnici „Râpa Robilor”, elita rezistenței românești. Puținii supraviețuitori ai închisorilor comuniste au luat decizia în 1992 de a ridica în acest loc (denumit în „47-”64 „Râpa robilor”) un monument, ca simbol al biruinței lui Hristos și a credintei creștin-ortodoxe. Construcția s-a finalizat în anul 1999, iar în anul 2000 Înaltpreasfințitul Bartolomeu Anania (trecut și el prin temnița Aiudului) a sfințit Sfânta Masă din interiorul monumentului. În anul 2001, revine în Aiud la „Râpa robilor“, pentru prima dată de la eliberarea din 1964, părintele Iustin Pârvu, starețul Mănăstirii Petru Vodă, urmând ca acesta să înființeze la Aiud un Schit cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci“, în care să fie pomeniți toți martirii neamului românesc.
